Hrisovu’ nasterii

        Vreau sa scriu ceva interesant. Nu stiu de unde sa incep, din ce domeniu. Ma gandesc la un subiect din zona stiintelor juridice. As scrie despre semantica termenilor justitie si dreptate. As scrie din istorie ceva, ceva semnificativ. Am multe idei. Dar m-as baga si in filozofie. Cristi Pustai a scris inspirat despre sinuciderea celuilalt fir de martisor. Este al draku de poetic. Nici nevastasa nu-i mai prejos (ea, sotia antrenorului echipei … 🙂 ). M-as fi inspirat de la Milu Oltean dar … are o cadenta a cuvintelor imposibila. Are o ritmicitate de care nu ma pot tine. Este numai citibil. Este inimitabil, are gustu si culoarea lui proprie, ca Olarasu. Da! As putea scrie despre Dinu, pe care l-am vazut recent, necantabilul Olaras, folkistu’ pe care nu poti decat sa-l asculti in extaz pe semintuneric. As scrie ceva despre politica actuala (adica din ultimu secol) si neamu’ romanesc, o tema de sociologie politica sau antropologie politica. As scrie despre neam, neamu’ meu … familia mea, mare si mica, aproape si departe. As scrie despre religie si despre ce cred unii si altii. Mi-a placut la nebunie dogmatica si ascetica ortodoxa. Cred ca as fi fost un calugar vestit, ca parintele Cleopa sau Galeriu. Cred ca sunt in stare sa vorbesc aproape despre orice subiect al “vietii fiecaruia poveste in clipa cand o spun la spectatori”. As fi vrut sa scriu despre mine dar ... eu n-am secrete si nu ma pot mieuna la luna crezand ca poate ma asculta cineva. Poate nu mi-am vorbit suficient sau poate d-aia mi-am facut blok, ca sa ma asculte altii cacofonic. O sa scriu despre dragoste si ura, despre prosti si destepti, despre una-alta. O sa scriu...

        As fi vrut sa scriu ceva profund si definitoriu pentru o nastere ca asta, da’ … numi vine. Se “plangea” int-o poezie Adrian Paunescu “Vreau capodopere [...] ceva semnificativ”. Se plangea si Tutea, marele, genialul Petre Tutea, se plangea ca intepeneste in fata colii albe de hartie. Ma plang si io pe langa ei de parca m-as sprijini cumva sa pot naste mai usor bloku asta. Cred ca sunt un socratic si cu siguranta as fi fost campion la un blog vorbit.

        Nu stiu cum sa nasc copchilu asta, da un lucru e clar, cei care ma cunosc nu vor descoperi lucruri noi. Cum spun pe gura, o sa spun si in scris. Vor regasi aici acelasi om. Bloku asta nu va fi un copil facut in fuga dupa o betie de o noapte, copil facut “de ochii lumii” pe care il tin parintii la vedere sa-l vada vecinii ca-i cuminte, frumos si destept. Nu-i greu sa faci copii (cu exceptia actului nasterii … dupa cum se vede), e greu sa-i cresti responsabil. Ma tot fatai de ici dincolo printre cuvinte, doar-doar imi iese ceva. Nu stiu de ce draqu vreau sa nasc blogu asta. Probabil, ca pe orice copil, din prea multa daruire sau alcool …

Da’ eu nu mai beau!
si ui asa
pur si simplu
m-am pomenit pe lume,
si iata,
ca am ajuns sa scriu,
in ziua nasterii mele, versuri albe,
despre cum as putea sa ma nasc

Asa am facut si io ochi pe lumea blokurilor:
azi 5 februarie 2012
s-o nascut in chinurile facerii
fiu’ lu’ ma-sa s-alu ta-so
“Blocku’ lu’ Dan”
Amin
Hai la botez!


Comments 2

  1. Cristian Tonolla

    Dane, recunosc că nute-am auzit vorbind de prea multe ori și, ca atare, scrierea ta prezintă în integralitatea ta. Nu am găsit nimic nou despre tine aici, doar confirmări ale impresiilor mai vechi. Mă voi bucura să citesc și alte asemenea căutări de tine printre cuvinte. Aș dori să-ți spun că Țuțea se considera nedreptățit de faptul că toate cuvintele au fost deja inventate și folosite exhaustiv, drept pentru care nu prea ai cum să spui ceva nou folosind cuvinte vechi

    1. Post
      Author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *